Ei bine, a venit momentul sa va arat cum sa nu faceti ceva ca mine. E drept ca era prima oara cand gateam si gustam vanat (vorbesc la trecut pentru ca a durat ceva timp sa ma hotarasc sa pun acest post), dar am zis sa incerc sa gatesc si apoi sa mananc/mancam prepelite la cuptor.
M-am documentat pe net si in ”inspiratia” mea am decis sa combin mai multe retete pentru ca ”simteam” eu ca o sa iasa bine…)
Am avut opt prepelite de curte, congelate, care arata ca un pui in miniatura, carora le-am taiat gatul cu foarfeca pentru ca nu-mi placeau cum aratau asa lungi si disproportionate cu gaturile alea. Apoi m-am gandit ca ar fi bine sa le fragezesc de cu seara, adica sa le punăa intr-o saramura. Le-am despicat cu foarfeca pe unde am putut, apoi le-am pus intr-un castron cu cateva foi de dafin, cativa catei de usturoi, sare, piper, ulei de masline si putin vin rosu. Apoi am acoperit si vasul si l-am lasat la frigider de seara pana dimineata.
Vinul le-a fost fatal cred eu, pentru ca erau așa de vinetii dimineata cand le-am scos din frigider ca-ti venea sa te sperii de ele. M-am apucat totusi sa le gatesc ca de, nu vroiam sa fac risipa, plus ca-s dornica mereu sa incerc ceva nou. Bine ca nu am si filmat operatiunea ca ma faceam de ras cu mirarile pe care le aveam la fiecare prepelita pe care o luam in mana.
Pregatirea pentru cuptor:
Le-am zvantat cat am putut cu un servet de bucatarie, si mi-am pregatit cele necesare urmatoarei etape: o lamaie taiata felii si fiecare felie taiata in doua, un usturoi intreg despicat, sare, 100 g. unt, rozmarin, piper, cimbru apoi am facut untul aromat, pe care l-am pregatit in mixer dupa cum urmeaza: untul, coaja rasa si zeama de la o jumatate de lamaie, catelul de usturoi, frunzele de rozmarin si de cimbru, sare si piper dupa gust.
M-am chinuit apoi sa dau cu untul aromat prepelitele, carora le cam indepartasem pielea vinetie si pe care nu am reusit sa le usuc suficient cu servetelul.
Le-am introdus si lamaia, si usturoiul si alte fire de rozmarin.
Le-am asezat usor in tava, nu inainte de a le inchide ”gaura” cu scobitori prinse si infipte in picioare. Apoi le-am pus vin.
Si le-am acoperit cu folie de aluminiu, nu inainte de a mai pune putina sare, piper si nucsoara.
Le-am mai scos din cand in cand sa le invart si sa le mai vad cum arata…
Dupa care le-am scos folia si le-am lasat sa se crocanteasca putin. Nu au facut nicio crusta (nici nu prea mai aveau pielite pe ele), dar au iesit foarte vinetii si nu au prea inspirat familia la pranz. Eu am gustat si nu erau chiar rele, desi carnea de vanat are un gust aparte, fraged dar in acelasi timp tare, dens. Le-am asezonat cu rosii uscate in ulei ca simteam nevoie de ceva pastos alaturi de ele.
Acum daca stiti mai multe despre prepelite si intelegeti unde am gresit eu, va rog sa-mi spuneti, omul din greseli invata. Ce-i drept nici nu stiu daca voi mai avea ocazia sa primesc sau sa cumpar prepelite dar e bine de stiut cu ce am pacatuit in aceasta reteta. Va multumesc oricum de intelegere.
Oana Grecea, Ganduri si Bucatareala
PS: Mai multe ganduri, impresii si sfaturi pe Facebook.
